Ioana Partavan
Cu inima frântă și sufletul îndurerat, îmi iau rămas bun de la draga mea fiică, Ioana Partavan, care a plecat prea devreme dintre noi, la doar 12 ani, lăsând în urmă un gol imens în inimile noastre. Îmi este greu să găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima durerea pe care o simt acum și regretul că nu am putut să o protejez de soarta cruntă care i-a fost hărăzită.
Ioana a fost o fetiță extraordinară, o stea strălucitoare în viețile noastre și un exemplu de curaj și bunătate. A fost o copilă foarte inteligentă, cu un suflet mare și un zâmbet care încălzea inimile tuturor celor din jur. Cu toate că era o fire mai retrasă și tăcută, era apreciată și iubită de toți cei care au avut ocazia să o cunoască.
Draga mea fiică, îmi amintesc cu drag de primele tale cuvinte, de primii pași pe care i-ai făcut și de toate momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună. Îmi amintesc cum te-am încurajat să îți urmezi visurile, să înveți cât de mult poți și să devii o persoană bună și înțeleaptă. Și tu ai făcut totul dincolo de așteptările noastre, devenind o sursă de mândrie și de inspirație pentru noi toți.
În timpul scurt pe care l-a petrecut pe acest pământ, Ioana a fost o fetiță plină de visuri și speranțe, iar leucemia a venit să-i răpească acest viitor strălucitor și promițător. Am fost alături de ea în fiecare moment al luptei ei cu această boală nemiloasă, ținându-i mâna și încercând să-i oferim toată dragostea și sprijinul de care avea nevoie. Am sperat până în ultima clipă că vom reuși să o salvăm, dar, din păcate, soarta a fost nemiloasă cu noi.
Ioana a lăsat în urmă nu doar durerea și tristețea noastră, ci și amintirea prieteniei ei cu cele două fete, Alina și Cosmina, care au fost alături de ea în toate momentele dificile și care i-au fost prietene până în ultima clipă. Le sunt profund recunoscătoare că au fost alături de Ioana, oferindu-i susținere și iubire atunci când ea avea cel mai mult nevoie.
În aceste momente grele, vreau să îmi exprim mulțumirea față de medicii și personalul medical de la Spitalul Fundeni din București, care au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a o ajuta pe Ioana să lupte cu leucemia. Le suntem recunoscători pentru devotamentul și profesionalismul lor și pentru că au încercat să ne ofere speranță în acele zile întunecate.
Știu că Ioana nu va mai fi niciodată alături de noi în trup, dar spiritul ei rămâne vie în inimile noastre și în amintirile pe care le purtăm cu noi. Deși este dificil să acceptăm că un suflet atât de tânăr și plin de viață a fost răpit de această lume, credem că Ioana este acum într-un loc mai bun, unde durerea și suferința nu mai există.
O să îți ducem amintirea în sufletele noastre și o să îți păstrăm zâmbetul viu în gândurile noastre. Îți mulțumim, Ioana, pentru toate momentele frumoase pe care le-am împărtășit, pentru bunătatea și dragostea pe care ne-ai arătat-o și pentru tot ce ai învățat-o pe surioara ta mai mică. O să te iubim mereu și o să te simțim alături de noi, veghindu-ne și călăuzindu-ne cu lumina ta strălucitoare.
În aceste clipe de adâncă tristețe, cer tuturor celor care au cunoscut-o pe Ioana să se roage pentru sufletul ei, să îi trimită gânduri de dragoste și să își aducă aminte de ea cu bucurie și iubire. Fie ca lumina ei să ne însoțească în toate zilele vieții și să ne amintească de frumusețea, curajul și înțelepciunea ei.
Dumnezeu să te aibă în pază, draga mea fiică, și să te odihnească în pace. Vei rămâne mereu în inimile noastre și vom trăi în lumina dragostei pe care ne-ai dăruit-o. Te iubim și îți simțim lipsa, Ioana, și nu vom uita niciodată cât de specială ai fost pentru noi toți. Odihnește-te în pace, suflet drag și minunat.
Cu toată dragostea și durerea unei mame care și-a pierdut copilul,
Mama.